De 33 de ani, Elena Girbea este factor postal urban. Acum, ea asteapta decizia de pensionare. Este sigura ca de acum va avea o viata mai linistita. Va putea petrece mai mult timp cu familia. Activitatea de pina acum i-a acaparat tot timpul. "Am noroc de sotul meu. Este un om bun si m-a ajutat intotdeauna cu treburile din casa, pentru ca eu nu prea am timp sa le fac. Multe din colegele mele au avut probleme familiale din cauza programului incarcat. Plecam dimineata, dar nu stim la ce ora vom termina", spune ea. Pentru factorul postal, munca presupune o continua miscare, indiferent de anotimp. Deplasarea se face pe jos, neavind asigurat nici un mijloc de transport. "Aici e ca la armata. Prin soare, sau prin viscol, noi trebuie sa ne facem datoria", marturiseste Elena. Datorita meseriei pe care o are, Elena si-a facut foarte multi prieteni. Este o fire prietenoasa si trece usor peste nemultumirile unor oameni. Pe cei mai multi si-i aproprie prin glume. De-a lungul timpului, nu a intimpinat probleme deosebite, pentru ca oamenii sint in general corecti. S-a mai intimplat sa dea bani in plus la pensie, dar, a doua zi, cel care i-a primit ii restituia. O singura data a avut parte de un eveniment nefericit. Un domn bine i-a cerut o cartela de o suta de mii. Dupa ce Elena i-a dat cartela, omul a luat-o si a fugit cu ea fara sa o plateasca. "Nu am avut parte de lucruri neplacute in meseria mea. Nu imi este frica sa merg cu banii de pensii la mine, pentru ca Dumnezeu a avut mereu grija de mine si nu am fost pradata niciodata. Oricum, ca o masura de preventie, banii de pensii se dau pe parcursul mai multor zile, ca sa nu umblam cu bani multi la noi", spune Elena. Toata viata Elena a livrat ziare si scrisori. A ajuns astfel sa cunoasca orasul ca pe propria casa. Ii vine greu sa se desparta de munca ei, si mai ales de oamenii pe care ii vede zilnic. "Unii oameni sint singuri, si n