Europenii au urmărit cu atenţie şi uneori cu exasperare politica internă germană, în toate etapele şi cu toate meandrele ei.
A rămas mai puţin de o lună până la alegerile legislative din Germania, eveniment aşteptat cu nerăbdare în aproape toate capitalele europene. Oficial, nu s-a ajuns chiar la sfârşitul campaniei; în realitate, spre marea uşurare a Europei, da. S-a vorbit şi s-a scris extrem de mult despre reticenţele pre-electorale ale guvernului de la Berlin, în exercitarea unui leadership mai inovativ în cadrul UE şi al zonei euro. Această precauţie s-a dovedit, uneori, enervantă pentru marii parteneri de politică externă ai Germaniei - SUA, Franţa şi Marea Britanie - în dosare importante ale actualităţii internaţionale, cum este cel din Orientul Mijlociu (chestiunea siriană se află în prim plan chiar în aceste zile). Toată lumea aşteaptă să se termine campania, pentru ca viitorul cancelar - foarte probabil, tot doamna Angela Merkel - să dobândească mai multă libertate de acţiune, iar Berlinul să-şi poată utiliza mai eficient statura internaţională.
Trebuie precizat, din start, faptul că niciodată, în ultimul sfert de secol, campania electorală nu a fost atât de îndelungată. De doi ani şi jumătate - de la jumătatea actualei legislaturi - se vorbeşte despre presiunea pe care opinia publică germană o exercită asupra doamnei Merkel, sancţionând-o în alegerile regionale (la nivel de land), deşi continuă să o prefere în fruntea guvernului federal. Calendarul alegerilor regionale a produs o succesiune de eşecuri dureroase pentru coaliţia de centru-dreapta la nivel regional, iar la începutul acestui an a fost pierdută majoritatea în Bundesrat, camera superioară a legislativului, care reflectă compoziţia politică a parlamentelor regionale.
Acum, însă, este în joc chiar viitorul guvernării. Deşi Uniunea Creştin-Democrată (plus aripa ei bavareză, Uniu