Prozatorul Alexei Rudeanu a decedat, pe 2 ianuarie, la Bucureşti, la vârsta de 73 de ani, potrivit unui anunţ al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

„Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profund regret încetarea din viaţă a prozatorului Alexei Rudeanu (...) Prin dispariţia lui Alexei Rudeanu, proza românească suferă o dureroasă pierdere", se spune în comunicat.

Alexei Rudeanu (12 aprilie 1939, Chişinău - 2 ianuarie 2013, Bucureşti) a făcut studii primare şi liceale în Zalău, Cluj, Aiud, terminate în 1957 la Arad, apoi la Institutul Pedagogic din Suceava (1968-1969).

A lucrat ca redactor la diverse ziare din Botoşani şi Suceava. A debutat în suplimentul literar al ziarului sucevean Zori noi (1957), continuând să publice reportaje, schiţe şi povestiri în presa locală.

Între 1977 şi 1986 s-a retras în munţi, pentru a se dedica scrisului. În 1992 a fondat „Liga Legendelor Lumii - Gnomes' Land", pentru promovarea copiilor români talentaţi, iar în 2000 a înfiinţat „Cetatea literară. Revista scriitorilor români de pretutindeni", care apare doar pe internet. A semnat şi cu pseudonimul Alexander Mertz.

Debutul editorial al lui Alexei Rudeanu s-a produs în 1969 cu volumul de povestiri „Exilul pisicilor", urmat de „Ultimul monac" (1973). Trecerea de la povestire la roman Alexei Rudeanu o va realiza în „Focul rece" (1973).

Cu „Pietrele acestei case" (1975), Alexei Rudeanu a inaugurat un ciclu ce se încadrează în categoria "cronicilor de familie", care cuprinde şi "Mansarda colibei" (1976), „Fratele norocos" (1980) şi „Ruşinea familiei" (1983). A mai publicat şi alte romane şi volume de povestiri şi nuvele.

În 2007 a publicat sub pseudonimul Aleksander Mertz ultimul său volum, romanul „Maraton spre fericire".