Emilian Marcu In Roma antica, in semn de bucurie, de glorificare dar si de eliberare, sclavii aveau, cu voie de la imparat sau de la stapanire, libertatea ca, in cateva zile, sa devina egalii stapanilor lor, intr-un cuvant cei mai egali dintre egali.

Se venera, prin dansuri mai mult sau mai putin obscene, zgomotos si salbatec, zeul Saturn, zeul agriculturii la romani. Erau zilele de dezmat si de descatusare totala, zile cand participantii la aceste spectacole se apropiau de nebunie. De nebunie, dar si de groaza. Uitau definitiv de ceea ce-i astepta peste an cand lucrurile intrau in firescul lor, intr-o anume normalitate.

De catva timp, si la noi, la romani, s-a dat liber la astfel de serbari de-a dreptul grotesti.

In sunet de catuse si in lumini de reflectoare (ale televiziunilor, aflate mereu intamplator acolo unde interesul de partid si de stat o cer) se fac arestari in lant si flagrante in serie. Cu predilectie, aceste spectacole, saturnaliile noastre, se deruleaza, mai ales, vinerea spre sambata, cand lumea - privitori ca la teatru - sau cei cu putere de decizie (juridica) se afla, in papuci si in pijamale, in fata televizorului. Astfel, unele institutii, dispuse sa faca pe plac Marelui Strateg, cu sarg si fara de cracnire, duc la indeplinire aceste saturnalii, serbari ce vizeaza mai ales lumea buna.

Cei care ma cunosc, dar si altii, nu ma pot banui cum ca as fi un fan al conducerii liberale de astazi, dar nu sunt nici un admirator al sarabandelor, al dansurilor cu mascati, ca la Anul Nou, al Irozilor care privesc si-si coordoneaza activitatea in functie de sondajele care sunt clamate mai mereu.

O iarna siberiana, chiar daca vine din Alaska, ne bate la usa. Ca si in anii `45 - `64, deceniile de groaza care au guvernat Romania, multi dintre intelectuali, de reala calitate, se fac a nu vedea, a nu simti gerul care a incep