Festivalul Boska Komedia (Divina Comedie) de la Cracovia este – în ordine temporală – cel de-al doilea showcase anual de teatru polonez şi, spre deosebire de „pandantul“ lui din Capitală, Întîlnirile Teatrale Varşoviene, are o secţiune competitivă (cea numită „Infernul“). E şi singurul festival pe care-l ştiu care poartă titlul de „internaţional“, deşi nu prezintă nici o producţie nepoloneză (însă are un juriu de specialişti străini şi mulţi invitaţi din afara Poloniei). Anul acesta, capitolul „Purgatoriu“ a avut ca subtitlu „Monumente poloneze“, toate cele cinci spectacole din această secţiune fiind coproduse (şi oarecum comisionate) de festival şi coorganizatorul lui, Teatrul Laznia Nowa. Cum premierele lor au avut loc în cadrul Divinei Comedii, ele n-au avut traducere – motiv pentru care luaţi rîndurile care urmează cum grano salis (autoarea acestor rînduri abandonînd frecventarea lor după primele două producţii reprezentate). Pretextul tematic e dat de o dezbatere încă activă în spaţiul public polonez, legată de clamarea insistentă, de către grupuri tradiţionaliste cu aspiraţii naţionaliste, a instalării unui monument care să comemoreze accidentul aviatic de la Smolensk (manifestaţiile şi „ocuparea“ trotuarului din faţa Palatului Prezidenţial din Varşovia de către „apărătorii crucii“ – o cruce de lemn instalată provizoriu, de autorităţi, imediat după Smolensk şi îndepărtată ulterior – sînt şi cadrul în care e plasată piesa lui Adam Mickiewicz, Ajunul străbunilor, într-un spectacol din concurs, regizat de Pawel Wozniski şi care, de altminteri, ucide textul romantic printr-o interpretare istericoidă menită să „dovedească“ absurdul naţionalismului). Rezultatul e o serie de spectacole ce rezonează destul de mult cu o direcţie deja instalată în teatrul polonez, legată de abordarea critică a unor subiecte şi personaje istorice, sociale şi politice locale. În cazu