Scriind, saptamana trecuta, despre Gala Tanarului Actor "Hop" de la Mangalia, deplangeam, pe langa trivialitatea limbajului din majoritatea textelor alese "liber" de participanti, nepriceperea celor din urma de a se pune, cu ocazia acestui prim concurs din existenta lor profesionala, in cea mai buna lumina - si asta, nu doar in fata juriului, ci si in fata directorilor de teatru, regizorilor si criticilor aflati acolo. Este o abilitate care se capata in timp (daca nu se invata la scoala) si de pe urma careia actorul poate beneficia toata viata...
...imi ziceam, urmarind, pe aceeasi scena a Centrului de Cultura al Municipiului Mangalia, recitalul extraordinar de poezie si muzica oferit, in incheierea festivalului, de catre doi "grei" ai genului, adica actorul Ion Caramitru si pianistul Johnny Raducanu. Pentru ca recitalul este, la urma urmei, un gen in sine, un gen de spectacol care are regulile lui, exigentele si pretentiile lui - dupa care, abia, vin satisfactiile lui. Ca sa sustii un recital, fie acesta de un sfert de ora (durata cu totul insuficienta, dupa parerea concurentilor mangalioti) sau de o ora si jumatate (privindu-i in concurs, ma intrebam cum ar izbuti sa umple ei un interval atat de lung: tot cu injuraturi si alte vorbe groase, cu urlete si tavaleli pe jos?), trebuie nu doar sa ai "suflu" fizic si psihic, ci si - infinit mai greu - sa stii sa-ti "organizezi" aparitia, sa-i creezi o "introducere", o "dezvoltare" (cu, neaparat, un punct culminant) si o "incheiere", controland, pe tot acest parcurs, tensiunea salii; iar parcursul este plin de tot felul de obstacole, incepand cu propriile tale momente de ezitare, de balbaiala sau (vai!) de black out si sfarsind cu proasta-crestere a unor indivizi din public, care-si lasa telefonul mobil sa sune tocmai cand tu ai ajuns la partea cea mai emotionanta a textului (cum, de altminteri, chiar s-a i