Nancy Huston, Linii de falie, Editura Leda, 2009

44,90 lei

traducere din limba engleză şi note de Laura-Georgiana Fratu

„Faima este o trăsătură de familie la noi“, spune pe un ton arogant Sol, un băieţel american de şase ani, care crede că Dumnezeu şi preşedintele Bush sînt prieteni la cataramă şi că primul are planuri mari în ceea ce-l priveşte, altfel nu s-ar fi născut „în cel mai bogat stat din cea mai bogată ţară din lume, cu cel mai avansat arsenal nuclear, capabil să arunce în aer întreaga omenire şi s-o facă praf şi pulbere“. Sol este de acord cu războiul din Irak, îi place mai degrabă să se uite la execuţii, violuri şi torturi postate pe Internet decît să se joace, este un admirator înfocat al lui Arnold Schwarzenegger şi al lui Iisus, cu care crede că se aseamănă destul de mult atîta timp cît şi el are să fie, într-o bună zi, mîntuitorul umanităţii, singura diferenţă fiind aceea că el nu intenţionează să-şi sfîrşească zilele ţintuit pe o cruce.

„Întotdeauna mi-a plăcut mai degrabă să mă joc decît să fac orice altceva, pentru că într-un joc poţi să te pierzi cu totul. În restul timpului, îţi faci griji despre cît de bine sau de rău te descurci“, spune pe un ton filozofic Randall, un băieţel american de şase ani, melancolic şi interiorizat, care desenează oameni fără trunchi şi femei cu sînii tăiaţi. Randall nu beneficiază de atenţia mamei sale, mai preocupată de studierea perioadei şi crimelor naziste decît de creşterea unui copil, şi de acea tînjeşte în permanenţă după dragostea ei care, atunci cînd totuşi se arată, ca un soare ivit de după nori, e de scurtă durată şi cu atît mai frustrantă. Cît de curînd însă, Randall va pleca în Israel, căci preocupările mamei într-acolo o poartă, şi poate că noul decor va aduce o schimbare şi în relaţia dintre ei.

„Aş vrea, dacă se poate, să mă auto-mănînc (...) să dispar cu totul, înghiţin