Dar cine sunt manifestanţii care i-au speriat într-un aşa un hal pe domnii Ponta şi Antonescu?

Dl. Ponta declara zilele trecute, pentru a explica dezarmantele sale volute de opinie, că iniţial s-a declarat împotriva proiectului Roşia Montană pentru că acesta era sprijinit de Traian Băsescu. E o declaraţie aiuritoare, probabil mult mai puţin comentată decât ar fi meritat, demnă de Mr. Bean, dar greu de imaginat din partea primului ministru al unei ţări cu 20 de milioane de locuitori din Uniunea Europeană. Deci acesta a fost motivul pentru care, şi în moţiunea de cenzură prin care a fost demis guvernul Ungureanu, şi în programul cu care USL a câştigat alegerile, actuala putere se pronunţa ferm atât împotriva exploatării aurifere de la Roşia Montană, cât şi împotriva gazelor de şist. Altfel spus, nu analizele de oportunitate, criteriile economice sau riscurile ecologice au contat atunci în formularea unor poziţii politice cu impact major pentru ţară, ci doar faptul că marele duşman politic, Traian Băsescu, susţinea aceste două proiecte. Oricâtă înţelegere ar avea cineva faţă de lejeritatea specifică în general declaraţiilor politice atingem în acest caz un maxim de iresponsabilitate periculos. Cineva descria plastic situaţia, cu un umor mai degrabă negru: este ca şi când în cabina de comandă a avionului numit România ar fi scăpat nişte maimuţe care se joacă cu manşa şi butoanele de pe bord.

Explicaţiile lui Victor Ponta vin pe fondul protestelor ecologiste din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară şi străinătate după ce premierul practic s-a ascuns sub pat zile în şir incapabil să formuleze şi să susţină o poziţie coerentă pe acest subiect. Ca degringolada să fie completă celălalt co-preşedinte USL, Crin Antonescu, a decis că e mai util din punct de vedere electoral să fii contra proiectului Roşia Montană, fără să se mai obosească să ne ofere şi motivele c