Spaniolul Carlos Soria Fontan este cel mai bătrîn om din lume care ia în piept cele mai înalte vîrfuri din lume, “optmiarii”: “Nu mă interesează barierele, voi escalada pînă nu voi mai putea”
Un confrate iberic te “lipeşte” de adresa lui de mail. Greu nu e să-i tastezi nişte întrebări, nici să-ţi trimită răspuns la ele… Dificil e să-şi găsească o oră liberă, liniştită, pentru a slaloma pe cărările dintre cuvinte. Pentru că, pe moment, o face doar printre pioleţi, crevase şi şerpaşi.
Carlos Soria Fontan îi zice. Este cel mai bătrîn alpinist din istoria omenirii care a escaladat 10 dintre cele mai înalte vîrfuri din lume, faimoşii “optmiari”. Nu-i place istă treabă cu “cel mai bătrîn”. E caterincos, jucăuş, are o replică la toate. “Nea Opri-San - îţi răspunde din Katmandu, unde e gata de o nouă ascensiune -, la cei 74 de ani ai mei, ori faci ceva măreţ, ori eşti mort!”. Şi el chiar face! Se pregăteşte să atace Kanchenjunga, care, cu ai săi 8.586 metri, “doarme” pe locul trei în topul acoperişurilor Lumii.
Povestea care începe de două ori
Povestea îi începe… de două ori. Prima, la 12 ani. “Nu te lua după wikipedia şi google”, îţi spune. “Acolo zice că la 14 ani, dimpreună cu un prieten bun am escaladat Sierra de Guadarrama, bla, bla, bla. Completamente falso! Aveam 12 cînd am făcut asta! Apoi, peste vreo 10, am ajuns în Alpi, am crescut dificultatea. Muntele mă trăgea rău spre el”…
A doua, cînd a ieşit la pensie. “Tocmai văzusem «Cădere liberă», filmul ăla cu Michael Douglas. Unul dintre personaje, unchiul ăla care ieşea la pensie, se prezentase la birou cu a sa cutie de carton, să-şi strîngă efectele. Na, filme americăneşti, cu agenduţe, cu amintirile din cei 40 de ani de activitate, cu poza soţiei, cu desenele de la nepoţei, cu… Eu mi-am zis aşa: “Bă Carlos, pînă crăpi, să le dobori pe toate! Toţi cei 14 optmiari. Chavalito, nu-s nebu
