Foto: Reuters În Libia, protestele au început la 17 februarie. Forţele lui Gaddafi au răspuns imediat nemulţumiţilor din stradă, trimiţând trăgători de elită la faţa locului. O zi mai târziu, potrivit presei internaţionale, 35 de manifestanţi, care pregăteau un protest în faţa unei reşedinţe a lui Muammar Gaddafi, au fost grav răniţi.

La 22 februarie, liderul libian promitea lumii întregi că „va fi vărsare de sânge”. A apărut la televiziunea publică şi şi-a chemat susţinătorii în stradă.

La 23 februarie, Marea Britanie a început evacuarea cetăţenilor săi din Libia. La 24 februarie, Uniunea Europeană şi Rusia au condamnat guvernele din nordul Africii şi Orientul Mijlociu pentru folosirea forţei împotriva manifestanţilor, în timp ce, în Libia, Gaddafi a anunţat că, în protestele din ţara sa, un rol extrem de important îl are reţeaua Al-Qaida.

La 3 martie, Tribunalul Penal Internaţional a anunţat deschiderea unei anchete pentru crime împotriva umanităţii - Gaddafi, fiii săi şi mai mulţi oficiali libieni fac obiectul acestei investigaţii. La 4 martie, Interpolul a lansat o aşa-numită „notă portocalie”, o alertă globală prin care ţările membre erau avertizate cu privire la pericolul reprezentat de Gaddafi şi 15 persoane din anturajul său.

În ziua de 15 martie, susţinătorii colonelului au început să bombardeze oraşul Ajdabiya (est), aflat sub controlul rebelilor. La 16 martie, Consiliul de Securitate al ONU a iniţiat dezbaterea privind zona de interdicţie de zbor deasupra Libiei. Liga Arabă, Marea Britanie şi Franţa au susţinut rezoluţia formulată de Liban. Imediat, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut încetarea imediată a focului deschis de regimul Gaddafi împotriva poporului.

La 17 martie, Consiliul de Securitate a aprobat o zonă de interdicţie de zbor deasupra Libiei, precum şi „toate măsurile necesare” pentru protejarea civililo