Vocea jurnalistului si activistului pentru drepturile omului Monica Lovinescu in transmisiunile sale radio de la Paris, din deceniile de dupa razboi, a devenit sinonima cu libertatea si a fost o ancora de salvare pentru ascultatorii de dupa Cortina de fier, scrie publicatia britanica The Times monitorizata de Mediafax.
Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost batuta crunt la ordinele autoritatilor comuniste de la Bucuresti si, ca un act de razbunare, mama sa batrana a fost trimisa in inchisoare, unde a si murit.
Monica Lovinescu s-a nascut in 1923, la Bucuresti, fiind fiica criticului literar Eugen Lovinescu si a Ecaterinei Balacioiu. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti in 1946 si apoi a plecat la Paris, in 1947, cu o bursa oferita de guvernul francez.
Dupa ce Romania a fost declarata o republica populara si s-a instaurat Cortina de fier, Lovinescu a primit azil politic in Franta.
Publicatia britanica se opreste asupra situatiei disidentilor anti-comunisti in Franta, unde simpatiile fata de comunism erau destul de greu de zdruncinat si, uneori, chiar imposibil. Ca jurnalist si critic literar ce supravietuia doar prin cuvantul scris, Monica Lovinescu nu a putut anticipa climatul cu care s-au confruntat romanii in exil in Franta de dupa razboi.
In memoriile sale, Lovinescu a scris: "Intelectualii francezi nu numai ca au devenit de stanga, dar erau deja "sovietizati" mintal. Orice incercare de a le deschide ochii acestor intelectuali pentru a-i face mai receptivi fata de angajamentul colegilor lor din Europa de Est a fost catalogat drept «fascism» imediat ce acestia s-au declarat anti-comunisti".
Astfel de diferente au fost o sursa de conflict pentru inimile si mintile francezilor, chiar si dupa evenimentele din Ungaria, in 1956, Cehoslovacia, in 1968, si de la Gdansk, in
