Plec de la premisa că domnul Relu Fenechiu, condamnat la începutul verii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani de închisoare, este totuşi un om cinstit. Adică, sentinţa ICCJ este greşită, matrapazlîcul acela alintat de presă sub numele de Afacerea Transformatorul e o invenţie, iar acest lucru se va dovedi odată cu pronunţarea sentinţei de la recurs.

Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, doar trei din cei o sută de membri ai Delegaţiei Permanente Teritoriale a PNL Iaşi şi-au exprimat reţinerea faţă de continuarea mandatului său de preşedinte al acestei organizaţii. Doar trei liberali din o sută au votat împotriva domnului Fenechiu - iar votul a fost secret. Nu e cam puţin? Nu e vorba aici de PCR, nici de FSN, nici măcar de PSD, vorbim de Partidul Naţional Liberal, Filiala Iaşi. Să fi devenit acea filială sau, Doamne fereşte, însuşi PNL-ul în întregul lui, un fel de Frăţie Anti-Justiţie? Căci, de vreme ce nişte judecători de la Înalta Curte, buni sau răi cum or fi, s-au pronunţat cum s-au pronunţat, chiar dacă printr-o sentinţă care nu e definitivă, înseamnă că există totuşi o problemă. Să n-o fi văzut decît trei la sută din liberalii ieşeni?

Stam şi mă întrebam ca prostul ce ar putea justifica acest afront, această sfidare, cum să mi-o explic, şi nu găseam niciun răspuns, fiindcă toate răspunsurile care-mi veneau în cap cădeau dincolo de marginea logicii şi a bunului simţ. Cînd iată că am primit un nesperat ajutor de la însuşi domnul Crin Antonescu, preşedintele naţional al PNL. Îndată după conferinţa de presă susţinută de preşedintele Traian Băsescu, domnul Crin Antonescu a afirmat că:

„eu, în partid, nu am niciun infractor. Infractor este cel care a fost definitiv stabilit astfel de către o instanţă. Cine a fost într-o astfel de situaţie a părăsit partidul”.

Şi are dreptate. Ca sofism, raţionamentul său este perfect. Infrac