Înduioșătoare imaginea de acum câteva seri, din fața Guvernului, când cel mai cunoscut lider al mișcării patronale, Cezar Corâci, era umăr la umăr cu unul dintre capii mișcării sindicale, Marius Petcu. Amândoi tocmai făcuseră front comun împotriva noului Cod al Muncii, cel care îi avantaja pe patroni.
Domnul Corâci conduce una dintre cele mai vizibile confederații patronale, UGIR - 1903, și în această calitate a dat cu ministrul Muncii de pământ pentru că nu voia să țină cont de varianta Codului cerută de alianța patronate – sindicate. "Prin desfiinţarea sindicatelor şi patronatelor, România iese din sfera democraţiei", a spus el. Proiectul Codului în varianta Guvernului nu desființează nici sindicatele și nici patronatele. Desființează, de exemplu, o anumită protecție de care beneficiau liderii de sindicat, în sensul că aceștia vor putea fi dați afară pentru incompetență profesională. Până acum nu puteau fi concediați pentru niciun motiv, inclusiv timp de doi ani după ce nu mai activau în sindicat. Patronatele s-au aliat aici cu sindicatele și, oarecum curios, au eliminat acest amendament care nu-i mai protejează pe lideri.
O altă propunere a viitorului Cod al Muncii impunea ca disponibilizările colective să fie făcute după criteriul performanței, nu după cele sociale, ca până acum. Angajatorul, fie el directorul unei instituții de stat sau patronul, avea astfel ocazia să își păstreze angajații cei mai buni, și nu pe cei care aveau nevasta casnică, trei copii și alte două bunici în întreținere. Că sindicatelor nu le-a plăcut propunerea, nu miră pe nimeni. Însă este greu de înțeles de ce nici patronatelor nu le-a sunat bine cuvântul “performanță” și au respins această variantă, cot la cot cu liderii sindicali.
Încă un detaliu care ar fi împins relațiile de muncă în avantajul patronilor este cel referitor la posibilitatea de a face noi recrutări în locu