Inconfortabila pentru multi estici, dar si pentru destui exponenti ai "Vechii Europe", aceasta reafirmare a Moscovei in relatia cu Alianta Nord-Atlantica este o tema cu care va trebui sa ne obisnuim cu totii. Summitul NATO desfasurat la sfirsitul saptaminii trecute la Lisabona a reprezentat, in viziunea a numerosi demnitari si comentatori occidentali, cea mai importanta si plina de consecinte intilnire de acest gen din intreaga istorie a Aliantei. Desigur, pentru Romania - si probabil si pentru alti membri mai noi - semnificatia sa nu are cum sa le depaseasca pe acelea in cursul carora au primit invitatiile de aderare, insa, daca facem abstractie de aceste momente speciale, este evident ca incarcatura discutiilor de vineri si simbata a fost una deosebita. Adoptarea noului concept strategic al Aliantei sau decizia de a incheia, pina la 1 ianuarie 2015, misiunile de lupta ale NATO in Afghanistan (dar nu si prezenta militara occidentala, in integralitatea ei) au reprezentat doua puncte centrale pe agenda. In cele ce urmeaza, insa, se va face referire la motivele pentru care acest summit a fost unul foarte bun (si) pentru Rusia. Crearea unui scut antiracheta cu adevarat „paneuropean", prin conexarea proiectului SUA (care include plasarea de interceptori si pe teritoriul Romaniei) cu sistemele de aparare ale altor tari europene, constituie o concretizare a unui proiect mai vechi al administratiei Obama. Dincolo de provocarile tehnice si financiare, ideea a intrunit, asa cum era de asteptat, consensul Aliatilor. Ideea le-a parut ceva mai acceptabila acum si liderilor rusi, care si-au luat ragaz pentru studierea aprofundata a planului si nu exclud de principiu o forma de cooperare, cel putin la nivelul schimbului de informatii. Nu este clar daca domnii Putin si Medvedev vor ajunge la concluzia ca acest proiect nu modifica echilibrul strategic regional, sau daca se gindesc i