Au mâncat din abundenţă. O cină bogată, pretenţioasă şi elaborată, un triumf al artei culinare. Bucuria aromelor şi gustului a fost însă cea din urmă... Raiul cinelor private, la „umbra” lambriurilor din lemn de nuc ale Ritz-ului de pe Titanic
Sursa: NEW YORK AMERICAN, 16 APRILIE 1912
În seara zilei de 14 aprilie 1912, un număr mare de pasageri de la clasa I au fost invitaţi la o petrecere găzduită într-un elegant restaurant "à la carte", care abia intrase în celebrul lanţ Ritz. "Era ultimul răcnet", îşi aminteşte Mahala Douglas, pasager la clasa I. "Mesele erau împodobite cu margarete şi trandafiri roz, mâncarea era superbă- caviar, crab, prepeliţe din Egipt, struguri mari şi piersici proaspete...".
Nu numai atât, după cum notează şi Rick Archbold, coautorul volumului "The Last Dinner on the Titanic" (1997). Fastuoasa cină din seara fatidică era ţinută în onoarea căpitanului Edward Smith. Acesta colindase apele Atlanticului de Nord timp de 26 de ani şi era considerat la vremea aceea cel mai experimentat pilot naval al rutelor din America de Nord.
Delicatese din belşug
Cina a început cu fineţuri, cum ar fi stridiile à la Russe, urmate de un "val" al delicateselor: consome Olga, supăcremă de orz, somon poşat cu sos muslin, fileuri Mignon, sote de pui à la Lyonnaise, miel cu sos de mentă, friptură de raţă cu sos de mere şi glazură de Calvados, porumbei la rotisor, pate de foie gras, ouă de prepeliţă şi aşa mai departe. Totul însoţit de băuturi dintre cele mai scumpe, în general vinuri franţuzeşti. Deşi au fost servite băuturi cu un grad alcoolic mai scăzut, au curs din belşug vinurile albe şi roşii de Bordeaux, Chablis-ul pentru stridii, apoi şampania.
În ce a constat desertul? Aici e aici! Piersici în aspic, budincă Waldorf, ecler cu cremă de vanilie şi glazură de ciocolată, îngheţată de vanilie,
