Hunedoreanul a devenit coregraf al Ansamblului Haţegana în anii ’70. Nu regretă nicio zi din cele patru decenii de activitate, iar dacă ar fi nevoit, ar lua totul de la capăt.
A ajuns dansator, oarecum, din întâmplare. Cu toate că îşi dorea acest lucru, înălţimea nu i-a asigurat reuşita din prima încercare. Pe când era copil, s-a făcut o selecţie la şcoala unde învăţa. S-a înscris şi el pentru dansuri populare, însă când a vrut să urce pe scenă a fost refuzat din cauză că era prea scund.
„Porecla mea era «Juma' de buletin» sau «Sfârlează». Am avut noroc că un coleg s-a îmbolnăvit şi a trebuit să intru eu pe scenă în locul lui. Cum aveam gura cea mai mare, eram bun la strigături, dar şi la dans, de atunci nu mi-a mai luat nimeni locul”, îşi aminteşte Vasile Enea. A intrat ca dansator în Ansamblul Haţegana din municipiul Hunedoara în anii ’70, iar în ’90 a devenit coregraful ansamblului la care activează şi în prezent. Iniţial, grupul folcloric aparţinea Clubului Siderurgistul, însă după Revoluţie a fost preluat de Primăria Hunedoara. „Munca de coregraf este titanică. Ai nevoie de foarte multă răbdare şi de nervi de oţel. Compensează însă satisfacţia şi mulţumirea pe care le simţi atunci când vezi tot efortul tău pus în scenă. Chiar dacă eu sunt omul din culise, ceea ce publicul admiră este munca mea”, a adăugat hunedoreanul. Dacă ar fi să aleagă între lucrul cu adolescenţii şi cel cu prichindeii, ar lua ultima decizie. Motivul: după un an de lucru cu liceeni, doar doi-trei îi rămân alături, restul pleacă în alte zone ale ţării.
Pierduţi în Veneţia
„Un copil care este educat în spiritul tradiţiei populare de la vârsta de şapte ani îşi păstrează dragostea pentru floclor şi când se face mare. E greu până îl porneşti, până îl înveţi să meargă pe muzică”, a spus coregraful.
De-a lungul anilor, Vasile Enea a participat la
