Acum vreo 12 ani, la Roma, mergeam pe stradă şi mi-am adus aminte că trebuie să cumpăr alune şi ceai. Atît. Cum prin apropiere era un supermarket (nu acela în care mergeam de obicei), am intrat. N-am luat coş sau cărucior, n-aveam nevoie. Necunoscînd locul, m-am învîrtit ceva pînă să găsesc raftul cu alune. Cînd l-am găsit în sfîrşit, am constatat că în spatele meu apăruse un nene solid care se uita sec la mine. Am priceput: responsabilii cu paza văzuseră pe monitor un ameţit care se tot învîrtea printre rafturi şi unul dintre ei venise să-şi "facă remarcată" prezenţa. După ce mi-am luat ceaiul şi alunele, nenea a dispărut la fel de discret cum apăruse.

Altădată, tot la Roma, pe Via del Corso, eram într-o parfumerie care transformase vitrinele în uşi şi le ţinea larg deschise. Practic, din stradă făceai un pas şi erai în magazin. Şi invers. Cînd am intrat, eram singurul client. Una dintre cele două vînzătoare s-a oferit să mă ajute şi a început să-mi prezinte "marfa". În timp ce discutam, s-au adunat încă vreo 7-8 clienţi. Cealaltă vînzătoare era, fireşte, şi ea ocupată. Pe uşa din dosul magazinului a intrat atunci un negru înalt şi solid, îmbrăcat într-un costum impecabil (eram într-o parfumerie pe Via del Corso!), cu un ecuson în piept care îi atesta calitatea de responsabil cu paza. Amabil şi zîmbitor, a început să converseze cu clienţii care aşteptau ca vînzătoarele să-i preia, asigurîndu-i că nu vor avea mult de aşteptat şi scuzîndu-se că e aglomeraţie: "ce vreţi, e o după-amiază frumoasă, oamenii au ieşit la plimbare pe Corso, e normal să intre şi în magazinul nostru".

Altădată, la Viena, am văzut doi poliţişti care au oprit un tînăr şi i-au cerut actele. N-am auzit ce a spus tînărul (eram la cîţiva metri), dar era clar că se opune: chiar a încercat să treacă printre cei doi şi să plece "forţat". N-am apucat să-mi dau seama cînd l-au luat pe su