A trecut un an de la tentativa esuata de lovitura de stat din Romania. Am scris atunci zilnic, aici pe “Contributors” si in “Evenimentul Zilei”, ceea ce credeam. Pe 3 iulie nu era catusi de putin clar cum se vor termina lucrurile. Pucistii il acuzau pe Traian Basescu de “cezarism”, in fapt ei pregateau instaurarea unui regim bonapartist-mafiot. Au urmat saptamanile unei nevroze nationale, istericalele presedintelui-interimar, tantos si bataios ca un cocos, minciunile in serie ale premierului plagiator, complice la ofensiva impotriva legii. Presiunile externe si verticalitatea majoritatii judecatorilor din Curtea Constitutionala au dejucat planurile pucistilor. Institutiile statului de drept au rezistat asaltului declansat de organizatorii a ceea ce Dan Tapalaga a diagnosticat corect drept revolutia borfasilor. Nu cred ca Dan Voiculescu, Crin Antonescu si Ion Iliescu regreta jocul iresponsabil din iulie 2012. Ma intreb ce gandeste azi Victor Ponta. A inteles oare ca nu poti sa faci parte din NATO si UE atunci cand batjocoresti statul de drept? Ca nu poti pretinde ca respecti clubul european si sa practici, in acelasi timp, metodele din Belarus. In pofida propagandei useliste, este limpede ca lupta nu s-a dat pentru supravietuirea politica a lui Traian Basescu, ci pentru salvarea statului de drept.
Public mai jos articolul meu aparut pe “Contributors” in acea zi halucinanta cand tot ce parea normal si previzibil devenise anormal si imprevizibil.
Welcome to Minsk, Romania: Pontocratia si bonapartismul cu chip securisto-utecist
Iata ca profetiile cele mai sumbre au ajuns a se implini. Garantiile constitutionale sunt puse sub semnul intrebarii, legile tarii sunt palmuite, identificarea plagiatului este bagatelizata impertinent drept “atac la persoana” si cate altele. “Poznele” intiale au devenit actiuni bezmetice. Bascaul din primele zile a devenit at
