Cine a fost la Salonul de Carte Bookfest a trait pe pielea lui un joc care s-ar fi putut chema in labirint. Miza jocului era sa gasesti editurile X, Y si Z, orientindu-te pe harta pe care organizatorii au pus-o la dispozitia vizitatorilor. Desenul era frumos si aproape accesibil. Dar de la imaginea 2D la 3D e cale lunga. Norocosi au fost cei care au cautat RAO, pentru ca pe-asta n-aveai cum s-o ratezi, se intindea fix intre cele doua intrari in Salon. Ma intreb cit de norocos poti fi sa-ti plasezi standul intre doua intrari, iar intrarile laterale sa fie blocate? Si ma mai gindesc ce teapa au luat multe edituri mici care s-au orientat in functie de intrarile laterale atunci cind si-au ales standul.
Intrari care, dupa cum spuneam, au fost pina la urma inchise. Cit despre expozantii din pavilionul 13, ce sa mai zic?! 13 au ales, 13 au avut! Acolo nu ajungea decit cine se ratacea. Si, oricum, cine ajungea pina acolo avea doar plase cu carti si un portofel gol.
in fine, sa trecem. in ansamblu, Bookfest mi s-a parut mult mai aerisit (si la figurat, si la propriu – chiar se putea respira) decit defunctul Bookarest. Spatiile destinate lansarilor de carte chiar aratau bine, au fost eficiente (mai putin Agora, care oferea prea putine locuri/scaune). Bineinteles ca Scena literara a fost cea mai asaltata, si unii au considerat norocoasa Editura Humanitas, care avea standul chiar linga acest spatiu. Dar stiti cum e: se zice ca norocul si-l face fiecare cu mina lui. Orice va fi insemnind asta.
Unele edituri au preferat sa-si faca lansarile in standurile proprii, lucru bun ca idee de marketing, dar cind Polirom si Corint aveau lansari simultane, cu oameni care vorbeau in microfon la trei metri unul de celalalt, puteai trece linistit mai departe. Sau nelinistit?
Editori, scriitori, critici cit cuprinde, ca in retetele de placinta ale mamei, mi
