Crizele sociale şi economice au deschis întotdeauna drumul către mişcări extremiste, fie de stânga, fie de dreapta, conduse de lideri abili cu o inteligenta machiavelică care au speculat simpatiile, vulnerabilităţile şi mai ales slăbiciunile maselor.
Vremurile tumultoase pe care Europa de astăzi le trăieşte distrag atenţia liderilor instituţiilor Uniunii de la o expansiunea unei tendinţe periculoase, cea a naţionalismului radical.
Încet dar sigur, grupările extremiste se dezvoltă în întreaga Uniune Europeană, atragându-şi adepţii prin discursuri propagandistice xenofobe, neo-fasciste, uneori iredentiste, mascate de un aşa-zis patriotism asezonat cu elemente creştine – folosite mai ales în discursurile antisemite. La nivel european, au fost identificate 27 de grupări active radicale de stânga şi 88 de extremă dreapta. Probleme sociale pe care le înfruntă Bătrânul Continent de la instalarea crizei financiare stau la baza numărului de patru ori mai mare al extremismului de dreapta, întrucât adepţii acestor mişcări au revitalizat concepţiile predecesorilor lor din perioada interbelică, întinzând aceeaşi capcană a naţiunii alese, unice şi superioare.
Am putea să ignorăm aceasta terifiantă ameninţarea la adresa securităţii naţionale a statelor UE, a democraţiei şi a drepturilor fundamentale garantate de Carta ONU, considerând că acţiunile extremiste sunt sporadice şi aparţin unui mediu underground. Din păcate, ultimii ani ne-au demostrat contrariul: grupările extremiste au ieşit la suprafaţa, au membrii care acced în funcţii publice, se concretizează în partide politice şi în unele cazuri îşi pregătesc propriile grupări paramilitare.
Cazul cel mai îngrijorător al momentului este cel al Ungariei, unde un guvern cu ochelari de cal refuză să controleze şi să condamne fenomenul incredibil ce are loc pe teritoriul său. Al treilea partid ca mă
