Rar mi-a fost dat să văd atâtea nenorociri la un loc, adunate în doar 90 de minute: cel mai prost meci făcut vreodată de Naţională (dar şi de fiecare jucător în parte), cea mai proastă transmisie TV din istoria fotbalului (dar ce poţi să ceri de la un post TV obişnuit doar cu live-urile cu moaştele Paulei Iacob!?), cel mai golănesc arbitraj din aceste preliminarii etc. Peste toate, ca moţul la... colivă, la sfârşit de meci îmi fu dat să-l mai văd şi pe analfabetul de Rădulescu (ăla de-i zic fraierii „dom' Profesor, că, deh!, tăntălăul bătrân e director la Şcoala de Antrenori, ceea ce explică de fapt prestaţiile echipelor noastre, pregătite de absolvenţi de la Şcoala analfabetului”) muştruluindu-l pe Dragoş Pătraru: cum îşi permite ăla să-i ironizeze pe „domnul Piţurcă” şi să-l imite şi să-l critice şi să... Spurcăciunea asta comunistă „domnul director” Rădulescu, n-ar fi putut ajunge, într-o altă lume normală, nici paznic de noapte la Şcoala de Antrenori şi, în general, la nici o şcoală, de care se vede că a fugit ca de Satana până a ajuns, ptiu!, „dom' Profesor”! Cât priveşte meciul şi transmisia, trebuie spus că pe lângă cadrele absolut aiurea, reluările ratate, fazele sărite, ne-am pricopsit şi cu o căruţă de reclame (v-aţi scos toţi banii, neisprăviţilor, aşa-i?, ba şi cu ceva profit) care încălecau fazele când ţi-era lumea mai dragă. Dar, cum tot răul e spre bine, astea, reclamele adică, mi-au dat cheia succesului pentru meciul decisiv de diseară. Mai exact, aia absolut imbecilă, în ton cu calitatea jocului Naţionalei: „Ipate, se poate!”. Ăsta ar fi omul potrivit, la locul potrivit: Ipate, cu care să atacăm şi în locul lui Marica (mort ca morţii, vineri), şi în locul lui Săgeată (prezent, el şi Piţurcă ştiu de ce, din fericire doar pe bancă) şi în cel al lui Mutu, neconvocat. Aici, Vica ştie de ce. Cu Ipate pe teren, se poate. Fără el, mai avem totuşi o şan