Şedinţă tehnico-tactică în vestiarul României. Piţurcă şi ajutoarele sale umblă de la tricolor la tricolor cu dopurile de vată în mână. Selecţionerul e un tip meticulos, şi-a studiat îndelung adversarul şi ştie că belgienii fug de rup pământul.

Doamne fereşte ca Luchin sau Cociş să păţească ceva înaintea meciului de foc cu grecii! Dar belgienii nu menajează pe nimeni. Au băieţi veniţi de prin toate campionatele tari şi pot da vina pe ghinion că joacă împotriva noastră, în loc să împacheteze pentru Euro. Fellaini, Witsel, Mertens şi Mirallas trec fără probleme pe lângă băieţii din apărarea lui Piţurcă. Dacă pe vremea lui Hagi, galbenul tricoului simboliza aurul, acum, gândul nu te poate duce decât la galbenul jaloanelor.

Uriaşul Van Buyten nu ştie cu mingea, aşa cum ştiu mai tinerii lui colegi, dar din săritură îl face pe Goian să pară un biet locuitor din Ţara piticilor. Da, belgianul e Guliver şi pe tabelă e 1-0, iar meciul a început doar de vreo 10 minute. Răspundem golului, adică legăm câteva pase greşite şi ne apropiem norocos de centrul terenului. 13 nu vine cu ghinion, ci cu noroc pentru superstiţiosul Piţurcă, fiindcă ai lui încep să scoată capul din propria jumătate. Bogdan Stancu preia la marginea careului, îl întoarce elegant pe Van Buyten, dar îl trădează finalizarea (17). Valabil şi pentru Daniel Niculae, care trage pe lângă poarta lui Gillet (18). Dar gata! Ne ajunge şi ne întoarcem în careu!

Vanden Borre îl depăşeşte pe Goian cu uşurinţă şi centrează perfect pentru Cociş, care îl bate pe Tătăruşanu, ieşit deja pe centrare (44). Înainte de asta, pe Ciprian îl scăpase steagul asistentului, cu ajutorul căruia şi-a mascat ieşirea stângace pe centrare (32). Intră râzând Torje, Mazilu şi Tănase. România capătă ceva consistenţă şi apare şi golul. Piticul-atomic de la Udine centrează în mijlocul careului la Mazilu, mingea circulă de la ex-ra