Oare cat de mult trebuie sa-ti doresti o demnitate in stat, ca sa ajungi sa crezi ca ea ti se cuvine si, daca nu o capeti, ti se incalca drepturile fundamentale? Aceasta mentalitate este rezultatul celor optsprezece ani de politica de cumetrie, in care toti neica-nimenii, toate nonvalorile asezate la praznicul puterii se simt indreptatite sa fie numite in functii. Politicienii nu au nici un dubiu ca simpla apartenenta la o gasca, un partid sau un sistem oligarhic le da dreptul inalienabil de a fi numiti ministri, secretari de stat, directori, sefi pe oriunde e un loc ramas liber.
Oare cat de lipsit de simtul ridicolului si al masurii poti sa fii ca sa-ti ridici in public poalele in cap si de sub ele sa se iveasca, nesatisfacuta, pofta de functii? "Mi-a fost incalcat dreptul de a accede intr-o functie publica, motiv pentru care am sa ma adresez instantelor si chiar la CEDO", a mieunat ragusit Nicolai. Sfanta ei indignare era impartasita de liderii PNL, PSD si PC, care o incurajau in halucinantul demers. Pentru toti acestia, precedentul e de-a dreptul periculos. Cum adica, vrei o demnitate, o functie, ai sustinere politica si ramai cu buzele umflate? Asta e o incalcare a Constitutiei, o rusine, o nedreptate, un atentat la statul de drept!
Din fericire insa, Constitutia, asa proasta cum e, nu a prevazut acest lucru. Nu sta scris in nici o lege ca printre drepturile fundamentale ale cetatenilor se numara si acela de a fi numit. Legea fundamentala vorbeste despre dreptul de a fi ales si de "egalitatea de sanse pentru ocuparea de functii si demnitati", dar si despre faptul ca "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Daca nu ar fi asa, de-abia atunci statul de drept ar avea o mare problema.
Liberalii si pesedistii striga din rasputeri ca decizia Curtii este o "rusine", ca pune i
