CRACIUN FERICIT! Craciunul anului 1942 ocupa un loc aparte in memoria lui Ion Constantinescu Maracineanu. Acum 62 de ani s-a luptat cu moartea la Cotul Donului. CATALIN PRUTEANU

AMINTIRI. Dupa atatea suferinte, Constantinescu isi priveste trecutul cu seninatate Incercuiti de armata sovietica, Ion Constantinescu si alte cateva zeci de mii de soldati romani si germani au luptat din rasputeri pentru ultimul strop de viata. Veteranul are acum 89 de ani si isi aduce aminte de efortul supraomenesc de a trai. "Miezul noptii de 23/24 decembrie ne-a surprins in Manochin. Franti de oboseala, de ger si de foame, am incercat sa ne odihnim cateva minute rezemati in picioare unul de altul in jurul stalpilor din saivan. Am pornit ca o turma de vite flamande. Abia ne mai taram picioarele. Ostasii au inceput sa cada. Unii reuseau sa prinda o iluzie de odihna de cateva minute. Epuizati de ultima farama de efort, se stingeau in deznadejde si ger, se prabuseau in somnul vesniciei si nimeni nu le putea oferi un ajutor", isi aminteste batranul Constantinescu Maracineanu.

Timp de cinci zile si cinci nopti, 35.000 de soldati demoralizati au strabatut fara oprire 185 de kilometri, pe o temperatura de - 35 de grade Celsius. Au aflat ca sovieticii le taiasera calea si s-au pregatit de lupta. "Armamentul nu mai functiona, tijele de armare de la pustile mitraliere se frangeau sub lovitura gerului. Percutoarele de la carabine se blocasera din cauza uleiului inghetat. Tunurile anticar decalibrate erau purtate ca simple moaste. O adiere de optimism mi-a sagetat inima. Era imposibil ca 35.000 de oameni sa nu reuseasca in atacul ce fusese hotarat de comandamentul german", povesteste Ion Constantinescu Maracineanu.

Printr-o sfortare extraordinara, ostasii au scapat de incercuire. Constantinescu isi aminteste: "Oamenii marsaluiau cu greu pe valea larga, catre Bieloiarovka, u