Petrolul înseamnă de sâmbătă iubire, inimă, suflet, bucurie, sacrificiu, cântec, curaj şi emoţie. Niciodată o galerie venită din provincie pe un teren neutru n-a reuşit să imprime atâta forţă şi putere de luptă celor 11 de pe teren. Parcă Mureşan, Deac, Cadu şi Maah aveau de luptat nu numai cu Alcenat, Hoban, Hamutovski şi Mustivar, ci cu fiecare dintre cei 30.000 de “galbeni” din tribune. De fapt, cu toţi deodată, pentru că Marele Zid Galben de pe Naţional Arena a fost sâmbătă de netrecut, ca un câmp magnetic în care vrei să intri, dar eşti respins, aruncat cu putere înapoi de unde ai venit. Şi degeaba omuleţii vişinii o luau din nou de la capăt, încă o încercare, încă un atac! Erau puşi la punct sistematic de această forţă supranaturală născută din comuniunea superbă suporteri-jucători.

Petrolul a devenit un fenomen fără să fie băgat în seamă prea mult din exterior. Erau şi ei acolo, alde Boudjemaa, Hamza şi Bokila, făceau de multe ori spectacol, dar nu erau consideraţi ca făcând parte dintr-o echipă mare. De sâmbătă seara, Petrolul este o echipă mare în România şi depinde numai de cei care o conduc ca la anul să devină una dintre favoritele la titlu, în luptă cu Steaua şi, probabil, CFR.

Ca să se bată pentru locul I, Petrolul are nevoie de stabilitate la nivelul băncii tehnice (Contra va rămîne, după asigurările finanţatorului Capră), la nivelul lotului (vom vedea câţi fotbalişti vor fi vânduţi în această vară), de câteva transferuri inspirate şi de linişte financiară (aici e vorba de vreo trei milioane de euro care vin de la autorităţile locale!). Având toate acestea, şi cu “marea galbenă” în tribune, vom putea vorbi în 2014 depre cea mai frumoasă şi cea mai puternică echipă din România.

Petrolul înseamnă de sâmbătă iubire, inimă, suflet, bucurie, sacrificiu, cântec, curaj şi emoţie. Niciodată o galerie venită din provincie pe un teren neu