Plimbîndu-se mîndră prin pădure, cu o centură aurită prinsă la brîu, vulpea se întîlni cu lupul.

- Vulpeo, dar ce centură frumoasă ai! Cum ai făcut rost de ea?

- Sînt campioană la box, spuse mîndră vulpea.

- I-auzi, dar pe cine ai bătut tu?

- Pe şoricel, pe iepuraş, pe veveriţă plus pe popîndăi. Pe amîndoi! Îl băteam şi pe puiul de căprioară, dar s-a retras! Mi-a zis taică-su, lopătaru ăla de a ajuns trofeu fraierul, că încă nu stă pe picioare fiu-su. Mai încolo, cică! Să fie sănătos i-am zis şi am aranjat un meci cu un cocoş şmecher.

- Aşa uşor ai făcut tu rost de centură? Oauuu!

- Uşor??! Tu ştii cum fugea iepurele, cum lovea şoricelul cu coada? Să nu mai zic de veveriţă, era să mă facă KO. Noroc cu arbitrul, bursucul ăla.

- Vulpeo, pun pariu pe centura ta că eu te bat.

- Ha, ha, ha, băi lupule, păi pe tine te-a bătut ursul, cu mistreţul era să o încazezi, pînă şi ăia doi de au venit din ţările calde, ală urîtul, ăla cu un dinte ieşit în afară, îmi scapă numele lui acum, ufff, cum îl cheama? Mai era şi ală nepieptănat şi tatuat...

- Leul...

- Aşa leul băi, ha, ha, ce freză avea!

- Şi rinocerul...

- Da, da, da, dinţosul ăla. Băi lupule, uite cum facem! Nici nu mai vorbesc cu promotorul meu, oaia bălţată, aia de o urăşti tu.În timp ce sînt fugărită de ogari, fac un popas la tine în poieniţă, tu chemi haita să te încurajeze, să nu zici că nu sînt de treabă şi pînă vin vînătorii şi cîinii, te bat? Ce zici?

- De acord!

Trecuseră cîteva zile de la discuţie. Vînătorul se aplecă. Strîmbă din nas. Alungă cîinii de lîngă ea. Nu îi convenea. Chiar dacă vulpea era întinsă pe jos, sleită de puteri, lovită, nu era meritul lui, nu pe asta o hăituse el, aşa că plecă în căutarea altui vînat. Vulpea zîmbi. Centura nu era la brîu,