Sunt în munții Bucovinei, îndrum o tabără de retragere spirituală, în locurile unde Sandu Tudor, tot în retragere spirituală, era arestat și dus spre un loc de exterminare... de către o stânga care frauda feroce alegerile din 1946. Și parcă trăim o cumplită întoarcere la 1946.
Într-o retragere spirituală nu faci politică, nu ar trebui să te afecteze că cutare & cutare au înhăţat ciolanul puterii și nu-l vor lasă de dragul Europei, de dragul statului de drept. Am aflat pe aici mulți oameni care gândesc astfel: Nu votez împotriva lui Traian Băsescu ca să-l instalez pe Ponta sau pe Crin, pentru că la alegerile următoare vreau să-i bubui și pe aceștia. Unii chiar cred că cei care au dat o lovitura de stat chiar se vor lăsa detronați democratic...
Așadar și cei care vor vota contra Băsescu nu sunt total păcăliți de uzurpatori, ci o fac dintr-o orbire românească de schimbare deasă de domnie. Dar acum nu ne aflăm în fatza unei schimbări, ci a unei jalnice restaurații... Plutește în aer o voioasă frică proletară de întoarcere la 1946...
Oricare ar fi rezultatul și finalul, Traian Băsescu rămâne în istorie. Nu numai pentru că este primul voievod cu adevărat inteligent din post istoria României, și nu numai prin harismă. Ci și prin aceaata uriașă nedreptate care i se face... fără de care baciul moldovean (prigonit de alți doi baci gonaci) n-ar fi rămas emblematic în spațiul mineritic (nimerită experesie a unui confrate).
Am publicat cândva o utopie care se numea: «Boicotând sfârșitul lumii». Dar pe 29 iulie, utopia aceasta are sens propriu: realmente voi boicota sfârșitul unei lumi în care am trăit drept.
