Am citit zilele trecute pe site-urile de presă şi în ediţiile print ale ziarelor de la Bucureşti lungi colecţii de eşecuri manageriale ale dlui Andrei Marga, fostul preşedinte al Institutului Cultural Român. O scăpare notabilă în aceste „liste ale dezastrului“ mi se pare încetarea apariţiei, sub mandatul dlui Marga, a revistelor de cultură din Basarabia, finanţate în anii trecuţi de ICR. Sînt şase publicaţii: Contrafort, Sud-Est cultural, Semn, Destin Românesc, Clipa, Limba Română. Unele dintre acestea au fost sprijinite, încă de la înfiinţarea lor, de Fundaţia Culturală Română condusă de Augustin Buzura (devenită ulterior ICR) – e vorba de Contrafort şi Semn – şi au fost susţinute şi sub mandatul lui Horia-Roman Patapievici.

Vă puteţi imagina o viaţă literară fără presă culturală? În Republica Moldova acest fenomen este o realitate. De jumătate de an nu mai găseşti în chioşcuri şi în librării reviste de cultură, cu excepţia săptămînalului Literatura şi Arta, de orientare protocronistă, iar zgîrcitele rubrici de cultură din presa cotidiană de limbă română (nici ea prea multă) nu au cum să cuprindă acest domeniu în toată complexitatea lui. Nu se mai publică proză, poezie, eseuri critice, cronici de carte, teatru, cinema şi arte plastice, dezbateri pe teme de actualitate, interviuri cu personalităţi din ţară şi străinătate, traduceri, suplimente tematice dedicate unor ţări străine, politici culturale, studii europene, articole de promovare a limbii şi istoriei naţionale... De o jumătate de an, scriitorii basarabeni nu au, acasă la ei, un spaţiu de afirmare, iar cititorul dintre Prut şi Nistru – un public numeros, în jur de 3 milioane de etnici români – este privat de informaţii şi analize privind creaţia autorilor din Republica Moldova, de ştiri şi comentarii despre viaţa culturală din România şi din Occident. Un singur exemplu: Festivalul Internaţional de F