Prestigioasa trupa Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti. Vineri si sambata seara, prestigioasa trupa Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti.
Pasionata fiind de literatura SF si de fenomenul OZN, am citit candva ca undeva s-a descoperit in tarana o bucata de material tare ciudat. Ufologii s-au grabit sa spuna ca sigur e o relicva dintr-o farfurie zburatoare, pentru ca un astfel de aliaj (?) nu exista pe Terra. Era asa: orice-i faceai - ca-l framantai ca pe coca sau il lungeai ca pe plastilina, ca-l contorsionai, il suceai sau il invarteai - , straniul fragment de ce-o fi fost revenea la forma initiala.
MUZA. Asta a fost si senzatia pe care o dadeau dansatorii trupei din Suedia, Cullberg Ballet, prezenti doua seri la rand, pe scena Salii Mari a TNB. N-aveai cum sa zici ca aveau o gena specifica unei anumite natii, care i-ar fi predispus la acest gen de performante, pentru ca trupa e eterogena, etnic vorbind. Coregrafii Mats Ek si Johan Inger - respectiv fostul si actualul director al Cullberg Ballet - au teleportat-o pe Terpsichore (aceea din mitologia elina, care cica era muza dansului) intr-un secol XXI cu bune si cu rele si i-au incercat puterea imaginatiei si-a sugestiei. Asa s-au nascut Aluminium, Empty House si Negro con Flores, cele trei parti ale supershow-ului coregrafic prezentat la Bucuresti, in cadrul intalnirilor JTI. Daca Aluminium s-a dorit o eventuala miscare de rezistenta la viata de zi cu zi, Empty House a pus punctul pe "I"-ul cel mai dureros al contemporaneitatii: noncomunicarea. Trecem unii pe langa altii, intr-o vanzoleala aparenta, pentru ca fiecare are o tinta, si nu interactionam. Nici macar nu ne observam. Ca-ntr-o gara mare, noaptea. Cum nu exista panaceu, dupa momentul constientizarii, solutia ne prives