„Trebuie de asemenea să stabilim faptul că (…) deciziile luate de Curtea Constituţională pot fi în Parlament cu două treimi schimbate.”

Un politician care declară cu subiect şi predicat cum se pregăteşte să propună o Constituţie prin care Parlamentul să poată trece peste Curtea Constituţională nu este un politician democratic. Nu are niciun fel de respect pentru statul de drept. Nu are niciun fel de respect pentru domnia legii, pentru ideea că nimeni nu este mai presus de lege. Nu are niciun fel de respect pentru limitarea și separaţia puterilor în stat. Politicianul respectiv se pregăteşte să instaureze supremaţia unei singure instituţii, supremaţia Parlamentului. Şi vrea să legalizeze tocmai dispreţul pentru principiile democratice enumerate mai sus.

Cine nu a citit Constituţia României sau cine doreşte să o recitească o poate (re)vedea aici. Constituţia se găseşte şi în librării sub forma unei broşuri de câteva zeci de pagini. Aşa subţire cum e ea, cu articole neclare şi ambigue, rezultate ale revizuirii din 2003, Constituţia României este legea noastră fundamentală şi conţine principiile de bază ale organizării statului, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români. Dacă o instituţie are puterea să treacă peste Constituţie, o poate călca în picioare întorcând – prin votul celor două treimi din Parlament – orice decizie a Curţii Constituţionale. Practic, în cazul unei majorităţi parlamentare confortabile, Parlamentul poate deveni suveran. Balanţa puterilor în stat se dezechilibrează, puterea judecătorească poate fi diminuată până înspre zero, iar puterea legislativă poate deveni aproape nelimitată. Constituţia poate deveni opţională pentru parlamentari.

Cine îşi închipuie că democraţia în forma ei modernă – în fapt democraţia liberală – constă doar în suveranitatea populară sau doar în pluripartidism se înşeală. Esenţa democra