Conform ordinului din 30 iunie 2010 maine, 1 septembrie, ar trebui sa intre in vigoare noul mecanism de compensare al medicamentelor pentru bolile cronice, scrie dr. Sorin Paveliu pe blogul lui. Schimbarea nivelului de compensare pentru medicamentele destinate tratamentului unor afectiuni cronice inseamna de fapt anularea compensarii pentru unele produse moderne si obligarea pacientilor sa revina la tratamente inferioare din punct de vedere al eficacitatii.

Pentru a continua sa foloseasca actualele scheme de tratament multi pacienti au nevoie de cel putin inca o pensie consistenta-ceea ce este o imposibilitate.

Aceasta masura trebuie analizata din mai multe puncte de vedere:

Al eficacitatii (al obtinerii obiectivului propus)- intr-adevar, pe termen scurt se va obtine o reducere a cheltuielilor CNAS cu medicamentele compensate;Al eficientei (al costului global al masurii) efectele vor fi dezastruase. Medicamentele moderne nu sunt acceptate in practica daca nu aduc economii globale sau daca nu prelungesc in mod evident viata. A le interzice de facto inseamna sau sa crestem costurile spitalizarilor - boala respectiva agravandu-se, fie sa acceptam deliberat o scurtare previzibila a vietii semenilor nostri cu boli cronice - sperand la o compensare a costurilor prin scaderea numarului de bolnavi ca urmare a decesului acestora.Al moralitatii masurii-retragerea subventiilor pentru unele tratamente reprezinta in fapt impunerea unui impozit imoral-impozitul pe boala. Este astfel incalcat principul solidaritatii, o solutie mult mai echitabila fiind o crestere a contributiei pentru sanatate cu 0,5%. In acelasi timp si medicii sunt aruncati intr-o dilema morala profesionala, cea a incalcarii juramantului hipocratic: "Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor mei dupa capacitatea si priceperea mea!" Ce va face medicul specialist din s