Ca si in Brazilia, si in Craiova fotbalul are o mare importanta, inclusiv politica, fapt ce nu este o noutate pentru cititori sau fani. Pe vremea celebrei „Craiova Maxima“, problemele sociale si saracia celor multi se uitau cind Stiinta cistiga. Bine, atunci invingeam pe 1. FC Kaiserslauten, acum ne imbatam si cind invingem pe Mioveni... Brandul Universitatii este tare, dar din 2005, anul umilirii istoriei de 41 de ani, a ajuns in proprietatea unui grup avid doar de imagine: el si nepotii. „Flacara“ iubirii patronului din Booveni este de inteles, iar adevaratii suporteri cunosc asta. Pare insa deplasat faptul ca patronul Universitatii se lauda din cale-afara cu o reusita in Divizia B, acolo unde se lupta cu echipe care nu reprezinta mai nimic in fotbalul adevarat. Suporterii apreciaza iubirea patimasa a patronului vremelnic si aplauda, repetam, realitatea zilelor noastre: Universitatea este pe primul loc si are mari sanse sa revina in Divizia A. Gazeta de Sud a consemnat aceasta realitate, dar redactorii Departamentului Sport al GdS au adoptat o pozitie critica fata de inabilitatile conducerii, mai ales ale celui impins de Staicu in fotoliul de patron. In vara, in iunie, au fost incertitudini financiare in privinta transferarii lotului de jucatori de la FC Caracal la Universitatea Craiova, fapt recunoscut chiar de patron. Pentru a sparge gura tirgului si a impresiona suporterii, fituica de santaj, al carei director fondator este chiar patronul Universitatii, a inventat o „stire“ care dadea bine la momentul respectiv: portarul Bornescu ar fi si semnat contract cu Universitatea, dar chiar jucatorul a negat asta a doua zi! „Plini de fiere“, cum sintem catalogati, ne-am permis sa spunem adevarul: Bornescu nu semnase atunci nici un contract! Unele evolutii nesatisfacatoare ale Universitatii din meciurile amicale le-am taxat ca atare, nu ne-am ferit sa-i criticam pe jucato