Mâine, chiar de Sfânta Maria, Marian Cozma ar fi împlinit 27 de ani. Destinul crunt a vrut altceva, el fiind ucis mişeleşte, la Veszprem, pe 8 februarie anul acesta. Oamenii din cartierul Ghica Tei, unde a crescut, nu l-au uitat, ei vorbind frumos, cu respect, despre fostul handbalist. Marian Cozma a copilărit într-un cartier mărginaş al Bucureştiului, printre oameni simpli, obişnuiţi să înfrunte greutăţile. A fost cunoscut ca fiind respectuos, săritor şi generos. Aflat la marginea sectorului 2, între cartierele Tei, Tei‑Toboc şi Plumbuita, lângă zona care odinioară era cunoscută drept Platforma Industrială Pipera, Ghica-Tei nu s-a schimbat prea mult în ultimii 20 de ani. Aceleaşi străzi nepietruite, necanalizate. Aceiaşi oameni, mulţi dintre ei sărmani, aşteptând un semn de bunăvoinţă, de fapt o intervenţie ce ţine de normalitate, din partea primăriei.

Însoţit de un amic, fost baschetbalist la Dinamo, care s-a născut şi locuieşte acolo, am pătruns în cartier dornic să revăd locurile unde a copilărit Marian Cozma. Şi, deşi nu mai plouase în ultimul timp, trebuie să fiu atent pe unde calc, apele reziduale săpând pâraie prin colbul care acoperă unele părţi ale drumului.

„Marian, când venea acasă, pe aici intra cu maşina. Strada pe care stau e singura din zonă acoperită cu piatră cubică şi prefera să vină pe aici acasă. Când a murit săracul Marian s-au mai astupat nişte gropi, s-a mai întins nişte pietriş, căci veneau ziarişti şi oaspeţi de seamă. Mai apoi însă, nu s-a mai făcut nimic“, îmi spune cel care este un apropiat al familiei Cozma.

N-a apucat să ridice casa la care visa

Îl rog să-mi vorbească despre omul Marian Cozma şi‑mi spune ceea ce au repetat mulţi dintre cei care l-au cunoscut: „Politicos, respectuos cu cei mai în vârstă decât el, cu bun‑simţ, mereu cu zâmbetul pe buze, săritor“. Firesc, aş spune p