Greu de văzut ca un act normal voiajul lui Traian Băsescu la Bruxelles, acolo unde şefii ge guvern şi cei  vreo doi preşedinţi care au clare atribuţii executive aveau pe agenda de miercuri dezbaterea, precedată de miniştrii muncii din UE, a unei chestiuni de maximă urgenţă: şomajul în rândul tinerilor. Şomaj care a ajuns în România la aproape 25 la sută (cifră oficială, suspectată de cosmetizare) şi e în creştere. Nici ca atribuţii constituţionale, nici ca îndreptăţire morală Băsescu n-avea ce căuta la Berlin, unde să angajeze prin semnătură România pe un document cu problematică strict economică şi socială, de resortul primului ministru. Dar mai ales ar fi trebuit să rămână în grădină la Cotroceni sau pe terasă la Cireşica, sorbind o citronadă, el fiind, ca preşedinte, iniţiatorul sau girantul unei politici economice dezastruoase, bazate doar pe o austeritate sălbatică şi pe disponibilizări, iar nu pe o relansare economică reală şi sustenabilă, pe crearea de locuri de muncă, aşa încât să li se ofere tinerilor şansa de a trăi în propria ţară.

Traian Băsescu a mizat şi în alocuţiunea de la aeroportul Otopeni pe scurtimea memoriei colective, dar se înşeală: cele câteva milioane de români, majoritatea tineri şi în putere, foatre mulţi calificaţi, emigraţi în Spania, Italia etc după o bucată de pâine, nu au cum uita că Băsescu e cel care, acum câţiva ani, le cerea, dacă nu-s mulţumiţi de traiul mizer din ţară, să plece unde-or vedea cu ochii.  Ca de obicei, însă, prezidentul dă dovadă de un aplomb uluitor, derobându-se de orice răspundere personală: nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. De unde şi până unde, însă, acest aplomb care, în ultima vreme, e din ce în ce mai iritant?

Nu cred că greşesc, dacă voi afirma că agresivitatea lui Băsescu, din ce în ce mai accentuată, în pofida "pactului de coabitare", a fost alimentată de strania deciz