Primul pas: despre ce vorbim? Nu despre primari (acolo intervin factori subiectivi care n-au legătură cu culoarea politică). Nici despre votul la consilierii locali – din acelaşi motiv. O personalitate extrem de bine cunoscută într-un judeţ poate schimba situaţia la voturile pentru preşedinţia CJ. În concluzie, vorbim de votul pentru consilierii judeţeni drept votul (“cel mai”) politic al alegerilor locale. În Bucureşti, acesta este echivalat de votul pentru consiliul municipal.

A doua problemă: cum desfacem alianţele încheiate de PDL la nivel local?

Trebuie să avem în vedere raportul dintre voturile PDL şi cele ale UNPR în judeţele în care nu au candidat împreună (6,29 la 1). Alte 2-3% din voturi au provenit de la ecologişti, PNŢCD şi alte organizaţii care au obţinut oricum foarte puţine voturi singure.

Cele 9,4% din voturile exprimate duminică, obţinute de alianţele din care făcea parte PDL, se împart deci: 7,8% la PDL, 1,3% la UNPR, 0,3% la alţii.

În consecinţă:

Dacă analizăm judeţ cu judeţ ce i s-a întâmplat “marelui caz” al alegerilor, adică PDL-ului, vedem un fenomen interesant. PDL şi-a schimbat electoratul faţă de cel din 2008. Aproape peste tot în România acest lucru a însemnat pentru partid o scădere a numărului de votanţi, în anumite cazuri insignifiantă. Problema PDL a fost că numărul de votanţi a crescutfaţă de alegerile locale anterioare, şi nu cu puţin ci cu 6,6%. Când stai pe loc sau dai înapoi cu 5000 de voturi într-un judeţ, în timp ce electoratul votant creşte cu 20 000, nu ai cum să câştigi.

Fenomenul “alianţelor” a atenuat din suferinţă – în 11 judeţe alianţele din care a făcut parte PDL au obţinut mai multe voturi decât PDL în 2008. Acest lucru se datorează şi aportului masiv al UNPR şi uneori chiar PPDD, care au compensat prin organizare respectiv suflu deficienţele locale ale democrat-liberalilor. @N