Pe 15 martie, emisiunea "Garantat 100%" implineste 10 ani. Zece ani de cand moderatorul Catalin Stefanescu ne prezinta povesti despre oameni cunoscuti, dar si despre oameni simpli, despre carti, filme, spectacole, expozitii si artisti.
Pai… ce sa spun eu acum?! Intr-un fel, imi da tarcoale o jena cumplita. Un soi de frica de ridicol, care paralizeaza sau, in cel mai bun caz, nauceste puterea de exprimare. E ca un navod cu mii de fire de cenzura, care nu te mai lasa sa ai vorbele cu tine. Sa te lauzi, ti-e rusine. Si e penibil. Si nici n-ai cine stie ce motiv. Adica e o lauda ca o emisiune de televiziune a rezistat zece ani? Nici vorba. Sa te scuzi, e patetic. Sa te scuzi ca nu te lauzi, cum ar veni. Cumplit de patetic. Adica sa tii cont de toata lumea care se bate cu caramida in piept si sa spui ca tu nu poti face la fel. Si sa te scuzi ca nu stii cum sa pui problema. Si s-o dai cu retorici baroce, cu intorsaturi de fraza, cu fastaceli mai mult sau mai putin studiate, doar-doar reusesti sa iesi ca Maica Tereza din toata jungla asta… televizoniana (na, ca scosei si-o vorba!) de la noi. Nici o sansa. Cel mai simplu e sa tai navodul, nodul, firele, ce-o fi de taiat, si sa zici, cum iti vine, ce ai de zis.
Prin urmare, stimati telespectatori, indraznesc sa va anunt ca emisiunea Garantat 100%, de la TVR 1 a implinit zece ani. Multi ar putea spune, pe buna dreptate: "Si ne doare pe noi la bascheti, ba, baiatu’! Garantat si mai cum?". 100%, ai spune, incurcat si jenat cat China. "Cum, bre? Suta la suta? Ca aia a lu’ Turcescu?" Si asa mai departe. Oricate floricele discursive ai incerca, ajungi in acelasi loc. Te retragi, faci eschive, incerci s-o dai cotita, dar, pana la urma, ajungi in coltul de unde nu mai ai unde fugi. Trebuie sa zici, nene, ce vrei. Ca omul te citeste in publicatia asta si nu pricepe ce vrei sa zici. Ce zece ani? Ce ezitari
