Un nou episod al telenovelei "Preşedintele şi Justiţia" s-a difuzat zilele acestea. Ca întotdeauna, relaţia dintre cele două personaje - în mod normal ar trebui să spunem instituţii - a fost una cu năbădăi. Pe bună dreptate, şeful statului a sesizat că alegerile de la CSM sunt puse sub semnul întrebării cel puţin în privinţa unuia dintre judecători, împotriva căruia s-a pronunţat o hotărâre judecătorească - nedefinitivă însă - care spune că nu mai avea dreptul să candideze pentru un nou mandat de membru CSM. De aici însă şi până la a spune că "ţara stă în mâna CSM" este cale lungă iar afirmaţia este mai mult decât hazardată. De asemenea, asocierea problemelor din CSM cu aderarea României la spaţiul Schengen este forţată. Este adevărat însă că CSM nu a schimbat nimic în justiţie, că lucrurile merg din ce în ce mai prost şi că, în aceste condiţii, este de aşteptat ca şi în viitorul raport de ţară sistemul judiciar să primească tot o notă proastă.

Dacă afirmaţiile preşedintelui Băsescu sunt hazardate şi cu un evident iz politicianist - chiar dacă faptele la care face referire sunt reale - reacţia Consiliului Superior al Magistraturii este năucitoare. În ţara în care un român din cinci apare într-un dosar penal iar încrederea în sistemul judiciar este minimă, CSM - adică organismul care răspunde tocmai de justiţie - vine şi spune următoarele: "Actualul CSM pare că îndeplineşte pentru mediul politic mai mult rol de exprimare a frustrărilor şi eşecurilor politice, fapt care demonstrează că este, într-adevăr, un pilon independent al democraţiei". Practic, parcă CSM-ul şi-a propus să se ia la întrecere cu preşedintele pe tema "care înfierează mai tare", evitând să răspundă la problemele punctate de Traian Băsescu. Ce se întâmplă cu alegerile de la CSM dacă respectiva hotărâre judecătorească rămâne definitivă? Cum a rezolvat CSM-ul criticile formulate în raportul de