Pentru braşoveanul Ciprian Marinescu, criza economică e un proiect personal ce trebuie depăşit
„Prin anii 1990 eram cioban la oi. Prin Săcele, în Munţii Ciucaş. Tot atunci fratele meu era angajat la un depozit de mobilă, ca manipulator. Venea în vizită pe la mine şi mă vedea ca un amărât. A insistat şi m-a angajat la un depozit de mobilă. Când am luat primul salariu aproape vorbeam singur. Era de patru ori mai mare leafa decât atunci când lucram ca cioban”. Ne declară domnul Ciprian Marinescu. Cioban, producător de mobilă, miliardar, şomer şi iar „tâmplar”
Pasiunea găsită
Ciprian spune că a învăţat să devină un profesionist în domeniu la locul de muncă „Eram un banal încărcător descărcător. Societatea unde lucram avea oameni trimişi la Timişoara pentru specializare. Dintr-o întâmplare am fost trimis şi eu. Învăţând meseria de tapiţer şi de a crea mobilă, deşi nu refuzam munca de manipulat de mobilă, în fiecare zi mergeam să îi ajut pe cei din atelier. Directorul a văzut acest lucru şi a decis, chiar împotriva voinţei altor şefi ai mei, să mă treacă pe tâmplărie. Sincer, la început am fost puţin supărat pentru că nu mai obţineam alte avantaje. Dar după doi ani deja eu formam practicanţi. Iar mobila realizată de mine a început să placă şi altora. Astfel am avut o altă ofertă. De la Marcel Ardelean, care pentru mine a fost ca un frate, deşi iniţial am fost angajatul acestuia”
Mobilă şi mobilitate... taximetristă
Ciprian spune că ,,La Marcel am învăţat şcoală. Practic pot spune că acesta mi-a deschis cariera. Dar după ce lui i-a picat afacerea am fost pe drumuri, mai exact şomer, o perioadă. Am devenit taximetrist, numai că muncind zi şi noapte, având comenzi şi din Bucureşti sau Sibiu, familia mi se ducea la vale. Aşa că am renunţat şi am ajuns la domnul Dumitru Buţan să fac instalaţii termice. Însă, la un momen
