BINECUVANTATI ANIMALELE SI COPIII Este titlul unui film emoţionant, din anii 70, regizat de Stanley Kramer. Nu ştiu prin ce asociaţie bizară de idei, m-am gandit la titlul filmului atunci cand l-am văzut pe Suspendat cu un copil în braţe la sediul său de campanie electorală, dealtfel o stratagemă ieftină, menită să şteargă din memoria colectivă upercutul prezidenţial primit cadou de alt copil în campania din 2004. Imaginea aceea zguduitoare mi-a rămas multă vreme în memorie şi aproape că am auzit clănţănitul dinţilor acelui biet nefericit, care scanda, dintr-o pardonabilă ignoranţă, numele celuilalt candidat.

Intre poporul roman şi copilul acela, pe care preşedintele l-a pocnit marinăreşte, stăruie o asemănare cumplită: aceeaşi nehotărare infantilă speculată şi sancţionată brutal de Suspendat. Aceeaşi încredere copilărească din care ne-am trezit năuciţi, neştiind pe ce lume suntem. Diferenţa este că, dacă puştiul acela a scăpat cu un singur dos de labă, nouă ne mută matrozul fălcile, de opt ani de zile, într-un ritm halucinant care ne-a îngenunchiat pe toţi.

Trucul acesta, care ţine de psihologia maselor, nu este inventat de marinarul suspendat a doua oară. El este utilizat inclusiv de candidaţii americani la preşedinţie, sfătuiţi de consilieri că dă bine să te afişezi, în campania electorală, în compania animalelor sau copiilor. Aşa, lumea va crede că eşti un om sensibil. In acelaşi registru se înscriu şi fructele sau apa dăruite jurnaliştilor care stau săracii, catu-i ziulica de mare, lipcă, la poarta sediului său de campanie. Aproape că-mi dau lacrimile de mila vajnicului comandant de vas, naufragiat, fără voia lui, în fotoliul de la Cotroceni. Nea Traiane, ştii ce păţeşte căpitanul de vapor atunci cand echipajul nu-l mai vrea? Este lăsat fie pe o insulă pustie, fie pe mare într-o bărcuţă, să mediteze la soarta sa ingrată! Norocul ma