«Suntem niște idioți, prietene!» mi-au auzit urechile într-o discuție despre legătura dintre politică și economie. Totul în contextul anului electoral care tocmai a început.
Partenerul meu de dezbatere, un expat care lucrează în top managementul unei multinaționale, și-a argumentat afirmația dându-mi exemple concrete: cele mai urmărite programe tv sunt cele cu mizerie, crime sau sex, cele mai citite ziare sunt acelea care prezintă sâni goi cât mai aproape de mărimea naturală (care și aceea să fie cât mai mare), cei mai populari politicieni sunt oamenii capabili să se exprime liber în limbaj de cartier, cu cuvinte puține și cât mai aproape de muchia DEX-ului. Exponent de seamă al politicii dâmbovițene, primarul în exercițiu, Sorin Oprescu, se înscrie perfect în peisajul desenat de interlocutorul meu. Iar grație acestor capabilități, sondajele de pe masa strategilor electorali ai partidelor îl dau drept câștigător sigur al bătăliei pentru București. Capital a schițat o analiză obiectivă a realizărilor distinsului doctor aflat la comanda orașului și a aflat că majoritatea realizărilor mandatului său sunt, de fapt, proiecte gândite și începute de alții. Promisiunile sale electorale, în frunte cu celebra autostradă suspendată, au rămas doar pe foile cu discursuri, iar bugetul municipalității este mai sărac ca oricând.
Emblematic pentru felul în care a fost condusă în ultimii patru ani Capitala, mi se pare un episod care s-a petrecut chiar sub balconul meu, în timpul iernii. Într-o seară, târziu, ca într-un film cu acțiuni de comando, în fața blocului și-au făcut apariția câteva zeci de lucrători însoțiți de lopeți, târnăcoape și mașini de deszăpezit mititele, asemănătoare cu cele de tăiat iarba, cu care s-ar putea realiza „imposibila“ degajare a spațiilor de pe aleile lăturalnice. Oamenii s-au pus de zor pe treabă, care mai de care mai harni