Implinirea unor virste care bat suta de ani este, pentru cei mai multi dintre noi, motiv de exclamatii admirative. Pentru invatatorul Ispirache Florea si notarul Gheorghe Adam, din Glavanesti, nu a fost insa, decit prilejul de a primi, la finele saptaminii trecute, titlurile de cetateni de onoare ai comunei bacauane. Chinuit de o siciitoare durere de stomac care, uneori, se muta la prostata, invatatorul Florea Ispirache nu-si tradeaza, totusi, cei 93 de ani pe care i-a implinit pe 13 august. De altfel, timp de aproape doua ore, acesta si-a depanat povestea stind in picioare pe prispa casei sale din Muncelu - Glavanesti. A inceput, intimplator sau nu, cu episodul in care, prin august 1941, avea sa vada moartea cu ochii, dupa ce a trecut peste el un tanc rusesc, care, in prealabil, l-a facut "bucati". "Mi-a intrat o schija in git", spune batrinul Florea. A ajuns intr-un spital de campanie din Harkov si, de aici, prin bunavointa unui ofiter neamt, in Romania, la Spitalul Brancovenesc din Bucuresti. "Pierzindu-mi urma, cei din unitate au crezut c-am murit. M-au decorat cu Crucea Romaniei cu panglica cu Virtutea Militara si i-au transmis sotiei ca am cazut la datorie. In acelasi timp, am scris un bilet in care ii spuneam Margaretei (sotia sa, n.r.) sa vina sa ma ia din spital. Nestiind ce sa creada, i-a intrebat pe invatatorii mai batrini din sat daca scrisul din bilet era al meu si, primind un raspuns afirmativ, a venit si m-a luat acasa", a continuat fostul sublocotenent Florea Ispirache. Primul sau an la catedra l-a consumat in 1928, in satul basarabean Chitai din judetul Ismail. "Am fost numit, din primul an, director. Conduceam sase invatatoare, toate rusoaice. La Chitai erau patru natii: nemti, rusi, bulgari si romanii, ultimii fiind cei mai saraci, dar si cei mai puturosi. Acolo am vrut, pentru prima data in viata mea, sa ma insor, dar nu m-a lasat mama. Spunea ca,