Dar in 1989, intr-o joi dupa-amiaza, un grup de oamenii chemau la revolta locuitorii Iasului. Trei zile mai tirziu, insa, la Timisoara izbucnea ceea ce multi au numit „Revolutia romana“. Ceea ce s-a uitat in mod constant este faptul ca „butoiul cu pulbere“ a explodat in Banat, insa „fitilul“ a fost aprins in Moldova.

Istoria uitata

Pe 13 si 14 decembrie 1989, multi dintre ieseni au gasit pe strada sau in cutiile postale un manifest, nu mai mare decit o carte de vizita, care ii chema la o „demonstratie“. Era indicat atit locul (Piata Unirii), cit si momentul (ora 16.00). Asa ceva reprezenta o ciudatenie pentru acele vremuri si unii nu au luat in serios indemnul.

Altii l-au tratat ca atare si au aruncat cit mai departe manifestul gasit. Au existat, insa, si ieseni care s-au dus in Piata Unirii, la ora indicata, din simpla curiozitate sau pentru a face ceva. Un grup restrins de oameni stia cine a organizat manifestatia.

In actele politiei politice de atunci, momentul aparitiei „nucleului“ de revolutionari este definit ca fiind „noiembrie“, insa organizatorii spun ca aparuse ceva mai devreme, pe la jumatatea lunii octombrie. „Numarul 1“, creierul acestui Front, era Stefan Prutianu, economist. Lui i s-au alaturat Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol si Ionel Sacaleanu, toti trei ingineri.

Incet-incet, cercul s-a largit: Valentin Odobescu, jurist, fratii Emilian si Vasile Stoica, Titi Iacob... Ideea crearii acestei formatiuni a fost clara inca de la inceput: lupta anticeausista. Initial, protestul fusese programat pentru data de 16 decembrie, dar s-a revenit si forma finala a fost joi, 14 decembrie, ora 16.00.

„Erau mai multi militieni ca la viz