Daniel Daianu
Un leu masiv apreciat poate contracara puseurile inflationiste din prima parte a anului. Dar deficitele externe se vor adanci, iar efectele nu vor intarzia.
Aprecierea monedei autohtone este normala pentru o economie care vine din urma, care progreseaza prin castiguri de productivitate. Pe de alta parte, o apreciere masiva si de durata a leului, fie cu fluctuatii, erodeaza stabilitatea economica daca avansul de productivitate nu este corespunzator. Unii analisti anticipeaza un euro cotat la circa 25.000 lei in anul 2007.
Acest rationament extrapoleaza o tendinta fara a examina sustenabilitatea ei, daca economia romaneasca va avea castiguri de productivitate care sa tina sub control deficitele externe.
Deficitul de cont curent a ajuns la peste 7% din PIB in 2004 si alte conditii fiind neschimbate, pentru a avea un euro cotat la 25.000 peste doi ani – fara o deteriorare a deficitului mentionat – ar trebui ca avansul de productivitate in ansamblu sa fie de 30%-40%.
Este aceasta ipoteza credibila? Argumentul ca avem nevoie de aprecierea leului pentru convergenta reala cu UE suna ridicol cand neglijeaza un adevar cu care nu se glumeste: convergenta reala iti este data de productivitate; cererea, daca devanseaza productivitatea reala, cauzeaza deficite nesustenabile la nivel de firma si economie nationala.
Legat de aprecierea leului, supun atentiei trei teme de meditatie pentru politica economica.
Prima, daca ne putem permite o apreciere mare a leului in conditiile unor intrari mari de capital interesat de plasamente financiare; ne putem permite o flotare libera a leului cand strada pare a avea un singur sens pentru o perioada de timp importanta?
Daca sensul s-ar modifica la un anumit moment, dupa acumularea unor deficite externe de mari dimensiuni, nu este prea riscanta o depre
