În primul rând, nimeni nu e ferit de risc atunci când calcă în picioare la infinit regulile de bază ale jocului. Capitalismul îşi ucide fără milă farsorii, indiferent de renumele şi forţa lor. Apoi, e nepermis să ne mai planificăm viaţa pe datorie, ca pe un desfăşurător de rate înşirat pe un vraf de pagini.
Ani la rând, băncile ne-au hrănit tentaţiile excesive pe care nu ni le-am fi închipuit, până am ajuns ca ele să ni se pară fireşti: terenuri şi locuinţe la preţuri obscene, maşini de import, vacanţe exotice şi gadgeturi de ultimă generaţie, în schimbul amanetării jobului pe zeci de ani înainte. E timpul să revenim cu picioarele pe pământ. Altfel, va trebui să acceptăm că ignoranţa costă scump.
Poate chiar mai mult decât am putea plăti. Dobânzile la credite cresc, împrumuturile bancare sunt mai greu de obţinut, leul scade zilnic, iar la Bursă se pierd milioane de euro. Cu toţii avem de pierdut, într-un fel sau altul, de pe urma crizei care ucide băncile americane şi europene, dar important e să învăţăm lecţia până nu e prea târziu şi să ne pregătim pentru un viitor mai dificil, delimitat de reguli mai stricte.
Va trebui să reînvăţăm să apreciem lucrurile la adevărata lor valoare, să socotim bine fiecare cheltuială serioasă şi să ne înfrânăm pornirile oarbe spre consum. Va trebui să fim mai cumpătaţi. Observaţi că bancherii sunt constrânşi la prudenţă. Dacă ar fi să ne bazăm pe asigurările starostelui sistemului bancar autohton, Mugur Isărescu, băncile noastre sunt în siguranţă şi nu trebuie să le ducem noi grija.
Dar pentru cei care muncesc pe brânci în fiecare lună ca să-şi rupă apoi din salariu şi să achite dobânzile mai mari la credite nu există alt filtru de siguranţă decât propria conştiinţă. Capacitatea fiecăruia de a se adapta la schimbările aspre care survin va dicta cine va trece cu bine de această e
