Fanii, marele cistig al Nationalei
Foto: Rompres
Am fost eliminati. Si? Am ramas cu imaginile fanilor romani incurajand echipa in orice conditii si cantand imnul din toti rarunchii spre finalul partidei cu Olanda. La tragerea la sorti, faceam glume pe seama numarului de goluri pe care il vom primi si faceam calcule cui sa dam si noi golul de onoare in "Grupa Mortii". Olandezilor, evident, ca pe ei i-am mai batut in preliminarii. Mai mult de zero puncte era un dar divin.
Dupa cateva luni in asteptarea turneului final si dupa doua remize obtinute la sacrificiu cu Franta si Italia, deja ne gandeam la blaturi cu Olanda, la o victorie cu Spania in sferturi - tactica, evident, 10 in aparare, Mutu in atac - si deja visam ca ii batem pe olandezi in semifinale si jucam finala cu Croatia.
Ca sa ne atingem dezideratul, trebuia sa invingem rezervele Olandei care au tratat meciul cu Romania ca pe unul demonstrativ. Si nu am reusit! Am stricat toata impresia frumoasa pe care am lasat-o dupa meciul cu Italia. Nu am putut sa invingem o echipa nemotivata, care a marcat doua goluri de dragul fotbalului. Cinste suporterilor care s-au comportat admirabil in tribune si la 0-1 cu Olanda, cantau "Desteapta-te, romane!" Pentru cine?
In fond, ce era sa le facem olandezilor? Sa il trimitem pe Teia Sponte cu o valiza? Sa cumparam bomboane la Berna? Sa fi aruncat romanii deghizati in olandezi cu brichete in teren? Nu, nu suntem in Liga 1. Ce trebuia sa facem? Sa intarziem inceperea meciului ca sa stim cum se termina Italia - Franta? Sa ii scoatem de la vestiare pe olandezi si sa mai jucam cu ei vreo doua zile, pana apuca Mutu sa trimita al doilea sut pe spatiul portii?
Probabil ca trebuia Stekelenburg sa isi dea autogol! Trebuia sa dam niste goluri si sa castigam. Era cea mai simpla victorie pe care puteam sa o obtinem. Dar noi nu am
