Zilele trecute o delegaţie de specialişti de la Ministerul Educaţiei de la Bucureşti s-a aflat la Chişinău pentru a pregăti noul protocol de colaborare dintre cele două ministere ale Învăţământului. Încă nu plecase bine delegaţia românească şi au început să apară reacţiile profesorilor.

Unii vor mai multe cursuri de limba română pentru profesorii din stânga Prutului, alţii cer revizuirea şi unificarea programelor şcolare.

Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Arad, atrăgea atenţia, într-un comentariu pe o reţea de socializare, că cele două delegaţii ar trebui să examineze şi posibilitatea sincronizării programelor şcolare şi a manualelor de istorie şi de literatura română.

Dascălul îşi argumenta poziţia prin faptul că elevii de azi din România nu cunosc mai nimic despre „vai sărmana Basarabia". În manualele de română se pomeneşte doar de Grigore Vieru, poate, pe alocuri, se aminteşte şi de Leonida Lari. Dar în cei 20 de ani de la destrămarea colosului sovietic a crescut o nouă generaţie de literaţi şi artişti.

De asemenea, în stânga Prutului a existat, în această jumătate de secol de separare, un fenomen cultural românesc, necunoscut şi nedescoperit de fraţii de dincolo. La istorie, accentul se pune doar pe raptul Basarabiei şi Bucovinei de Nord din 1940, ocupate abuziv de ruşi. Şi cam atât.

Discuţia despre integrarea basarabenilor în cultura românească a fost reanimată săptămâna trecută la Bucureşti de scandalul de la Eurovision. Un artist regăţean a declarat că basarabeanul Cătălin Josan nu ar avea dreptul să reprezinte România la concursul european. Gaz pe focul taberii moldoveniştilor de la Chişinău, care o ţine una şi bună că vorbim limbi diferite şi care se revoltă că la ora de literatură studiază prea mulţi scriitori români.

Tot săptămâna trecută, revista „Dilema" a inclus un supliment dedicat vieţii cultura