Francezul Bruno Roche spune că a ales să trăiască precum un român. I-au intrat în sânge superstiţiile şi tradiţiile. Bea palincă. Îşi doreşte o casă pescărească la Sfântul Gheorghe. Îi place la nebunie să se plimbe prin Herăstrău şi prin Cişmigiu. Se simte în siguranţă ca pieton pe străzile de aici, dar ca şofer, tremura de spaimă, în primele şase luni de la venirea în România, gândindu-se la cei 60 de kilometri pe care-i avea de făcut între Ploieşti şi Bucureşti. Însă dă vina pentru acest lucru pe faptul că nu a fost învăţat să conducă precum românii. Citiţi în continuare cum a evoluat viaţa lui Bruno Roche de la "Bună seara, Budapesta!" la "Te iubesc, Bucureşti!"

"Cunoscuţii mei credeau că plec într-o ţară îndepărtată şi sălbatică"

Nadia Comăneci, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nicolae Ceauşescu şi Revoluţia din '89. Acestea erau singurele lucruri pe care le ştia francezul Bruno Roche despre România, în urmă cu opt ani. A ajuns aici în interes de serviciu, în 2003, şi de atunci a ales să trăiască ca un român. "Vă spun, sincer, că, la început, făceam aceaşi confuzie ca mulţi alţi străini între Bucureşti şi Budapesta", a declarat pentru gândul Roche.

Însă nu la Bucureşti a fost el detaşat el la început de la Paris, ci la Ploieşti. Nu ştia nici măcar unde se află România pe hartă, dar schimbarea l-a încântat. A fost mai întâi într-o vizită aici, iar apoi a revenit şi a rămas. "Mie îmi plac experienţele noi. Am acceptat numaidecât. Persoanele din jurul meu au avut diferite reacţii în momentul în care le-am spus că urma să lucrez în România. Toţi spuneau: 'O, Doamne, dar este departe. Eşti sigur că vei putea să comunici cu noi. Or avea telefon? Nu cumva este periculos?", îşi aminteşte Bruno Roche, care azi este director general al Apa Nova.

"Impresia pe care apropiaţii mei o aveau despre România era că aş pleca într-o ţară îndepărtată şi sălbatică. C