Sint un mare pasionat de sport si un si mai mare pasionat de fotbal si stiu ca nimeni, in istorie, nu tine minte pe cei care au faurit, etapa cu etapa, o victorie, ci numai pe cei care au desavirsit-o. Un om destept este previzibil, reactia lui este logica, are o cursivitate speciala si se inscrie pe o traiectorie asemanatoare cu a planetelor, care se intorc in acelasi punct la acelasi interval de timp. Prostul este imprevizibil si are o extraordinara bogatie de reactii. As exagera daca l-as compara cu o cometa sau cu un meteorit, care, la rindul lor, se supun unor legi ale gravitatiei, chiar daca intr-un fel mai dezonorant. Prostul se manifesta plenar exact atunci cind te astepti mai putin are reactii pe care nici macar un om cu desavirsire mediocru nu le-ar putea anticipa. Am chiar convingerea ca niciodata un om destept nu ar putea deveni personaj de roman, onoare care revine, de la primele epopei si pina acum, doar marilor prosti. Pina si omul destept ajunge personaj epic in momentele de gratie cind devine un prost absolut. Nu vreau sa jignesc nici pe marii autori de povesti, nici personajele inchipuite de ei, dar in logica vietii si in logica povestirii apare un viciu de forma care se transforma in viciu de fond, iar viciul acesta de fond da lumea peste cap. Pornesc de la o banala dar frumoasa semifinala de Liga a Campionilor, aceea dintre Juventus Torino si Real Madrid, doua echipe mari, cu un palmares cu totul iesit din comun. Semifinala aceasta ar fi putut fi chiar finala competitiei, dar la fel de bine finala competitiei s-ar fi putut desfasura intre Real Madrid si Manchester United. De citiva ani buni de zile, finala se desfasoara, in Liga Campionilor, cu mult timp inaintea finalei. In finala ajung out-sideri norocosi sau rezistenti la noxele Ligii. A.C. Milan este un astfel de norocos. Juventus isi merita, in schimb, locul in finala. Loc pe care si Real Mad