Imagine de o frumuseţe nebună, cu un cal parcurgînd, imperturbabil, bulevardul înţesat de maşini: fără a perturba sensurile. în cunoştinţă de sensuri, cum ar veni.
Genii autentice/ genii de faţadă. Greu de făcut distincţie. într-o zonă atît de înşelătoare. Dacă îl avem în vedere pe Eminescu, nu ştim unde să-l situăm. Om de lume, întrucîtva, îşi joacă histrionic geniul pentru uzul anturajului monden de la ieşeanul Pogor, într-o fază stenică a vieţii, opusă celeilalte, bucureşteană, marcată clinic de nefericire. Nefericirea geniului autentic.
Urmuz? Genialitate postumă indiscutabilă, decurgînd însă din bluful livrat, cu premeditare, unui anturaj ce-şi dorea bluful.
Modernismul european - şocant la apariţie, benign în posteritate - pleacă de la rebarbative farse vitriniere, în epatarea micilor burghezi, pentru a se plasa, definitiv, într-o definitivă istorie a artei. Atît de permisivă. Atît de obişnuită cu insolitul.
Cine e geniu autentic: Picasso sau Dali? Amîndoi - histrioni de rasă, amîndoi - novatori autentici, stau, egali, pe acelaşi palier.
Brâncuşi, geniu?
De ce nu...
Brumaru se mişcă deja genial. Mersul lui pe trotuar, indescriptibil este altceva. îl puteam invita, cîndva, în cealaltă lume, la Găina mortă - Rotiserie, în Spiridonie, şi-i puteam spune orice. îmi putea spune orice. Gata.
Zi cu telefoane. Multe. Din oră în oră. E un domn pilot - aşa se recomandă: Sînt pilotul care v-a fost, în '95, în atelier. Aha. Nu-mi aduc aminte. Sînt din satul Răcăciuni şi vreau să vă văd. Pentru autograf. Aha. Ne dăm întîlnire - cum procedez de obicei cu piloţii - pe statuia lui Cuza. Ne vedem pe statuia lui Cuza, zic. Perfect, zice pilotul din satul Răcăciuni. Ne strîngem mîna şi trecem la treabă: nu e doar un autograf; scoate dintr-o geantă, ca o paraşută, t
