„Voi moderniza Aeroportul Internaţional Iaşi!". Placa asta am auzit-o de la toţi politicienii ieşeni în ultimii zece ani. S-au perindat prin faţa noastră cu teancuri de hârţoage. Degeaba! Ba că sunt în opoziţie, ba că-i sabotează X sau Y, ba că le mai trebuie timp, de regulă încă un mandat. Am auzit de la ei toate scuzele despre cum nu se poate extinde o pistă, sau cum nu se poate amenaja o sală în care pasagerii să-şi aştepte cursa fără să se sufoce.
Zilele trecute, circul-aeroport a revenit. Primarul Gheorghe Nichita i-a cerut fostului mentor Constantin Simirad, şeful Consiliului Judeţean, să-i dea în administrare aerogara. „Nu, zău?", mi-am zis.
Să fi terminat primarul refacerea Pieţei Unirii, pasajul de la Hala Centrală din buricul târgului sau asfaltarea drumurilor? La urma urmei, i-au trecut aproape două mandate.
Simirad i-a refuzat oferta. Doar el e specialist în administraţie. Acum doi ani, după ce a fost ales, şi-a amenajat o baie de lux la birou. Şi cam atât.
De promisiuni ne-am săturat cu toţii, asta e sigur. Unii dintre noi însă i-au lăsat pe edili în plata Domnului şi s-au pus singuri pe treabă. Este cazul celor o mie de ţărani din comuna suceveană Bălăceana.
Sătui să fie trataţi ca-n grajd, oamenii au muncit zi şi noapte, neplătiţi, să-şi renoveze dispensarul. Şefii judeţului plănuiau să-l demoleze. Concluzia?
Hai să ne apucăm şi la Iaşi de săpat maidanul! Ne facem singuri pistă la aeroport! Şi, cu puţin noroc, poate iese chiar internaţional!
